Monografia comunei

Comuna Cizer este situată la limita sud-vestică a județul Sălaj, ocupă zona marginală de contact a Depresiunii Crasna cu horstul lamelar al Meseșului și Plopișului, inclusiv culmea înaltă a Măgurii Priei (996m - punctul cu cea mai mare altitudine din județul Sălaj), în bazinele hidrografice ale Crasnei și Crișului Repede, și se întinde pe o suprafață totală de 71,23 km².
Comuna este constituită din trei localități: Cizer, reședința de comună, Pleșca și Pria. Localitatea Cizer, în structura sa actuală, cuprinde și satul Boian. Cizerul este situat la o distanță de 35 km față de municipiul Zalău.
Din șoseaua națională E60, care trece prin Ciucea, se desprinde de pe malul drept al Crișului Repede, drumul județean 108A, care, urmând Valea Poicului, pătrunde pe teritoriul județului Sălaj. Din acest drum se desprinde spre stânga, chiar în hotarul sudic al comunei Cizer, drumul județean 108G, care, după ce urcă partea accentuată a munților se desfășoară în serpentine largi către cursul superior al râului Crasna. De pe culmea Meseșului se deschide spre N-V o vedere panoramică a Depresiunii Șimleului.
Urmând spre nord, drumul amintit străbate primul sat din regiunea depresionară, satul Cizer, reședință de comună. Înspre est se întinde cel de-al doilea sat ca mărime, PRIA, situat chiar sub poalele Meseșului. În partea nordică a comunei drumul lasă în dreapta al treilea sat al comunei, Pleșca, după care, părăsind hotarul comunei Cizer, drumul se îndreaptă spre comunele Horoatu Crasnei și Crasna și de acolo spre Zalău și Șimleu-Silvaniei.
Între cele 56 de comune ale județului Sălaj, după mărime comuna Cizer, ocupă locul al 21-lea, făcând parte din comunele de mărime mijlocie.1
Înspre sud se învecinează cu comuna Ciucea (din județul Cluj), înspre sud-est cu comunele Fildu de Jos și Buciumi (ambele din județul Sălaj), spre nord-est cu comuna Horoatu-Crasnei (din județul Sălaj), iar înspre vest cu comunele Bănișor și Sîg (ambele din județul Sălaj).
Aceste unități teritorial-administrative întrețin legături economice prin rețeaua de drumuri bine înscrise în relief.
Din punct de vedere fizico-geografic, comuna Cizer este situată în zona de contact a Platformei Sălăjene, parte a Platformei Someșene, cu cele două penetrații nordice ale Munților Apuseni, Munții Meseșului și Munții Plopișului (XIII). În partea estică în hotarul comunei este situat horstul cristalin al Meseșului, care este despărțit de Munții Plopișului de către subdepresiunea piemontană Oșteana ce atinge o altitudine absolută de peste 600 m (XIII).
Așezarea Boian, azi inclusă în satul de reședință a comunei este atestată documentar începând din anul 1481, „villa olakalis Bayan” ulterior apare sub diferite forme: Boyan – 1648, Bojan – 1735, Ballyom – 1854.
Satul Pria este amintit tot din anul 1481. În documente se amintește de existența a două așezări cu numele de Pria: Alsaperye și Fesewperye, adică Pria de sus și Pria de Jos.
Începând din anul 1733 întâlnim pomenită această așezare sub un singur nume – Pria (conscripția Klein). Sub forme cu modificări neînsemnate numele satului Pria apare în documentele vremii. În anul 1854 este consemnat așa cum se folosește și azi, adică Pria.
Ultima așezare aparținând comunei Cizer, satul Pleșca este atestat documentar din 1471, luna mai ziua a-9-a sub numele de „Palychaka”. Din anul 1554 până la începutul secolului al XIX – lea acest sat nu este pomenit decât în conscripția Bucov (1760 – 1762) când aici figurau 18 familii românești ortodoxe.

Pe teritoriul comunei Cizer se disting următoarele forme de relief:

1. Nivelul de eroziune de 500 – 600 m la contactul dintre zona deluroasă și cea montană pe interfluviile care drenează regiunea – Boului și Secăturii. Această suprafață este presărată de înșeuări sau ulucuri depresionare de eroziune. Într-un asemenea ululc depresionar se găsește satul Pria.
2. Nivelul de 300 – 400 m este mai restrâns și se află în apropierea Văii Boului. Această suprafață este folosită pentru culturi.
3. Lunca ocupă o suprafață relativ mică ( cca. 4% din suprafața comunei ) și se întâlnește în partea de NE și N a comunei, în aval de confluența pârâului Cizer cu pârâul Boului, marcând divagări și alei părăsite.

În partea nordică a satului, lunca atinge câțiva metri lățime (suprafețe: între Văi, Prundar, Șesul) existând posibilități de cultivare a legumelor pentru nevoile locale. Pe suprafețe mai mici lunca se întâlnește și în partea sudică a comunei, de-a lungul pârâului Poicu și pârâului Oșteana, fiind acoperită de pajiști naturale cu fânețe ori pășuni.
Munții Meseșului, datorită mișcărilor tectonice negative și a acțiunii îndelungate de modelare, au altitudini mici. Valoarea maximă este atinsă în Măgura Priei (996 m), situată în partea de sud-est a comunei. În toponimia locală se utilizează numele de măguri, redând plastic aspectul fragmentar al acestor munți.
Măgura Priei mai este cunoscută și sub numele de Mogoș. Ea este despărțită la nord de Prislop prin Valea Poniței și la sud de Dealul Vlesinului către Valea Poicu. Acest din urmă masiv se găsește chiar în extremitatea sud-estică a teritoriului comunei Cizer.
În extremitatea sudică a teritoriului comunei se individualizează subdepresiunea piemontană Oșteana. Depozitele fluviale depuse aici de Văile Draganului, Săcuieului, Calatei etc., sub formă de conuri de dejecție sunt alcătuite din pietrișuri și nisipuri.
Gradul ridicat de rulare și compoziția mineralogică a acestora indică originea mai sudică, fiind aduse aici de actualii afluenți ai Crișului Repede din inima Munților Apuseni.
Spre nord piemontul Oșteana se racordează cu piemontul Bănișor – Ratin, despărțind Depresiunea Șimleului în Depresiunea Piemontană a Plopișului, drenată de Barcău, în partea de vest și Depresiunea Piemontană a Crasnei, pe râul cu același nume, în partea de sud-est. Teritoriul comunei cuprinde partea sudică a acestei din urmă subdepresiuni și dealurile care fac trecerea spre zona montană.
Procese geomorfologice actuale
Existența unui complex de factori, ca: energia mare a reliefului (200 – 300 m) și prezența unor straturi argiloase intercalate cu formarea unor procese geomorfologice actuale. Dintre acestea, procesele de versant au extensiunea cea mai mare afectând aproape jumătate din suprafața comunei.
În afara eroziunii de suprafață întâlnim procesul de eroziune de adâncime, care dă naștere la ravene. Procesul de ravenare este mai extins în partea de N-V, în locul numit Valea Seacă și în partea estică a comunei în locul numit Valea Râșnovului. Alunecările de teren se mai întâlnesc în mai multe locuri în hotarul comunei și au afectat suprafețe destul de însemnate. Astfel, În Coasta Cheșului se întâlnesc pe aproximativ 12 ha, în locul numit Sub Râpă, pe 7 ha, în Rodina, pe o suprafață de 5 ha. În acest ultim caz, a fost o alunecare stabilizată, plantată cu nuci, celelalte suprafețe, fiind pășuni.
Există și alunecări vechi surprinse în toponimia locală sub denumirea de ”Glimei”, fapt întâlnit și în Depresiunea Colinară a Transilvaniei.
Remarcăm prezența unui relief specific laturii externe a platformei Sălajului cu caractere specifice ceea ce asigură optimizarea spațiului agricol.

Elemente climatice
Situată în colțul sudic al Depresiunii Șimleului, comuna Cizer, ca de altfel întreaga Depresiune se găsește sub influența maselor de aer umed din vest încadrându-se în spectrul de climă continental-moderată.
Configurația reliefului determină o ușoară diferențiere climatică în interiorul comunei Cizer. Astfel, în partea nordică, cu văi largi și versanți aliniați spre nord, ce nu depășesc 500 m altitudine, se întâlnește un climat de dealuri joase, în timp ce în partea sudică, ce cuprinde dealuri de peste 500 – 600 m altitudine, întâlnim un climat de dealuri înalte și chiar submontane.
Diferențierea climatului este oglindită și în modul de repartiție a culturilor. Dacă în partea nordică se întâlnesc suprafețele cultivate chiar și cu viță-de-vie, în partea sudică plantele cultivate ocupă suprafețe întinse.
Întinderea cea mai mare o au pădurile care ocupă peste un sfert din întreaga suprafață a comunei Cizer. Acestea sunt urmate de fânețe și pășuni și mici loturi cultivate cu plante mai puțin pretențioase la condițiile pedoclimatice (secara, ovăzul, cartoful și inul).

Temperatura aerului
Temperatura medie anuală înregistrată la stațiile Zalău, Șimleu Silvaniei și Stârciu pentru perioada 1966-1975 a fost de 9,3 grade, aproape de media pe țară, 10 grade Celsius.
Media temperaturii lunii ianuarie este cuprinsă între -4 și 3 grade Celsius, în timp ce izotermele lunii iunie încadrează teritoriul comunei cu valori de 16-18 grade Celsius.
Urmărind media lunară a temperaturii pe parcursul întregului an, se constată că din luna mai și până în luna octombrie, inclusiv, nu se înregistrează valori medii sub 10 grade Celsius. Există, deci, condiții climatice pentru dezvoltarea normală a plantelor de cultură.
Valoarea maximă negativă, respectiv minima absolută, pentru perioada 1976-1990, s-a înregistrat în februarie 1979 și a fost -21,4 grade Celsius, respectiv -10,9 grade Celsius. Amplitudinea maximă nu înregistrează valori prea mari, datorită influențelor maselor de aer venite dinspre est.

Precipitații anuale
Cea mai mare cantitate de precipitații anuală, în perioada 1971-1990, s-a înregistrat în 1982 și a fost de 772,4 mm și o medie multianuală de 546,8 mm; iar în perioada 1991-2003 s-a înregistrat în 2001 și a fost de 886,5 mm și o medie multianuală de 643,1 mm.
Cele mai mici cantități de precipitații au fost înregistrate în 1973 și au fost de 348,2 mm și 2003 de 442,9 mm.
Ploile sunt, de obicei, de lungă durată. Se întâmplă, mai ales vara, în perioada mai-august, când cad ploi torențiale excepționale, care provoacă viituri mari. Deoarece toate satele comunei au o parte a vetrei așezată de-a lungul văilor, aceste viituri provoacă distrugeri însemnate în gospodăriile personale și a căilor de acces.
Dintre cele mai mari viituri amintim pe cele din 1927 și 1973. Ultima viitură produsă pe 10 iunie 1973 este socotită de locuitorii satelor cea mai mare din ultimii 40 de ani. În numai câteva ore de la o zi relativ frumoasă, puțin înnorată, s-a trecut la o ploaie torențială, care a provocat o creștere rapidă a debitelor pâraielor ce își adună apele de pe culmile Meseșului și Plopișului.
Revărsându-se peste albia minoră apele învolburate ale pâraielor Cizerului, Boianului și Priei și a altor pâraie au provocat mari inundații cu consecințe mult mai grave pentru unitățile economice din comunele Cizer, Horoatu Crasnei, Crasna etc. Au fost distruse gospodării și căi de acces. Numai pe teritoriul comunei Cizer a fost distrus drumul județean 108G în 7 sectoare, fiind rupte două poduri mari și avariate alte trei. Grindina. Sub formă de grindină precipitațiile cad mai rar, dar afectează, mai ales partea sudică a comunei, care este acoperită cu vegetație naturală.
Înghețul. Fenomenul de îngheț apare pe teritoriul comunei Cizer, începând cu luna octombrie. Din informațiile culese de la localnici rezultă că fenomenul de îngheț este însoțit de formarea brumei încă din ultima decadă a lunii august. Primăvara, fenomenul de îngheț se menține până în lunile martie-aprilie, uneori chiar până în prima decadă a lunii mai.
Localnicii afirmă că în primăvara anului 1952, după o încălzire relativă a vremii a urmat un val de frig, însoțit de îngheț și de precipitații sub formă de ninsoare. Zăpada depusă a rezistat mai multe zile în șir, până în a doua decadă a lunii mai. Acest fenomen s-ar putea explica prin pătrunderea aerului de origine polară, care s-a menținut în regiune mai mult timp ca urmare a inversiunii de temperatură.
Zăpada începe să cadă în mod obișnuit în luna decembrie și se menține până la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie. Un fenomen deosebit a avut loc în primăvara anului 1989. Merii erau înfloriți. În a doua duminică a lunii mai trebuia să aibă loc ”Măsurișul oilor”, eveniment care a fost anulat din cauza unei ninsori abundente. Oficialitățile județene, care au dorit să participe la eveniment s-au întors din drum, iar ciobanii au coborât turmele în sate.
Seceta este un fenomen mai puțin întâlnit în aceste locuri și are un caracter atenuat, putând fi încadrată în secetele de tip dacic.
Nebulozitatea. Ca efect al pătrunderii maselor de aer dinspre est are valori medii 0 și 3,5. Anual se întâlnesc, în medie, 122 de zile cu cer noros și 124 de zile cu cer senin.
Vânturile. Vânturile predominante bat dinspre est spre nord-est. În aceste perioade ale anotimpului rece se întâlnesc și vânturi care bat dinspre apus. Acestea străbat culoarul Meseșului prin văile unor pâraie, ca: Valea Ragului, Valea Sfântă, contribuind la scăderea temperaturilor. Când aceste vânturi bat vara, sunt considerate prevestitoare de secetă.
În concluzie, condițiile climatice de pe teritoriul comunei Cizer sunt favorabile culturilor de cereale, pomi fructiferi și chiar a viței de vie.

Rețeaua hidrografică a comunei Cizer este reprezentată de o rețea de văi, care se varsă în rețeaua de râuri aflată pe teritoriul județului Sălaj: Râul Someș, Râul Crasna și aparține bazinului hidrografic Someș-Tisa.
Depresiunea Șimleului este drenată de două unități hidrografice principale: Barcăul și Crasna. Prin eroziunea pliocene acestea ar da naștere la două subunități depresionare: Depresiunea Piemontană a Plopișului pe Barcă și Depresiunea Piemontană a Crasnei, străbătută de râul cu același nume.
Așezată în partea sudică a Depresiunii Piemontane a Crasnei, comuna Cizer este străbătută de mai multe pâraie care constituie cursul superior al râului Crasna. În extremitatea sudică a teritoriului comunei se întâlnesc câteva pâraie care intră în bazinul hidrografic al râului Crișul Repede. Dintre acestea mai importante sunt: pârâul Poicu ce taie colțul sud estic al comunei formând un mic defileu între Mogoș și Dealul Vlesinului.
Râul Crasna, al doilea ca mărime și importanță din județul Sălaj, izvorăște din nordul înșeuării de la Oșteana și colectează apa adusă de pâraiele ce izvorăsc din Meseș.
Este interesant de urmărit numele dat de localnici râului Crasna până în aval de satul cu acest nume. Pe teritoriul comunei Cizer, porțiunea cuprinsă între Izvor și Dealul Bendrii este denumită Valea Bendrii, apoi sub numele de Valea Secvăturii până la intrare în vatra satului Cizer, împrumutând numele satului amintit curge spre nord primind de pe partea dreaptă afluenți mai importanți ca Valea Rupturii, Valea Boului și în nordul satului Pleșca, Valea Priei.
Dintre acești afluenți pârâul Boului adună apele din partea centrală a teritoriului comunei prin mai multe pâraie mici (pârâul Crucii, afluent pe dreapta, pârul Ciungilor și pârâul Străchinoasa afluenți pe stânga).
Rețeaua hidrografică aferentă perimetrului comunei Cizer, fiind situată într-o regiune de depresiune, se încadrează în zona în care predomină ca sursă de alimentare cu precipitații lichide în proporție de 75-80%. Alimentarea subterană, în proporție de 10-15% și din topirea zăpezilor, primăvara.
Pe teritoriul comunei se constată că în partea sudică se întâlnește o densitate mai mare a rețelei hidrografice decât în partea nordică, unde izvoarele sunt mai rare, apa fiind scoasă la suprafață prin puțuri. Adâncimea acestora este relativ mică, de la câțiva metri până la câteva zeci de metri.
Unități lacustre de dimensiuni mari nu se întâlnesc pe teritoriul comunei. În zona pădurilor există câteva lacuri mai mici, numite tăuri. Dintre acestea amintim: ”Tăul fără Fund”, ”Tăul lui Leizer”, ”Tăul Sacului” etc.

Parte componentă a peisajului geografic, solul este în același timp oglinda acestuia. În funcție de factorii pedogenetici, pe teritoriul comunei Cizer se disting mai multe tipuri de soluri. Acestea se explică prin faptul că într-un teritoriu restrâns cu același condiții climatice, roca mamă a generat o gamă de soluri diferite. Cele mai răspândite sunt solurile brune de pădure. Acestea ocupă aproximativ a treia parte din suprafața comunei.
Dezvoltate sub o vegetație lemnoasă într-un climat cu precipitații bogate, procesul pedogenetic a fost dominat de alterarea puternică a constituienților minerali, prezentând un strat gros de argilă. Cantitatea de humus acumulat în această grupă de soluri este mică și drept urmare au o fertilitate naturală scăzută.
După cercetările efectuate de Florea Nicolae5, în categoria solurilor brune silvestre întâlnim pe teritoriul comunei mai multe tipuri de soluri:
Solul brun de pădure slab podzolit
S-a format pe nisipuri și pietrișuri, pe versanții slab înclinați cu expoziție nordică, nord vestică și vestică din partea nordică a comunei. Suprafețele acoperite cu acest tip de sol sunt mecanizabile în proporție de 80-100% și se cultivă cu cereale, plante furajere și pomi fructiferi. Pe rocile acide bogate în cuarț s-au format din cele scheletice prin acidifierea lor rapidă. Sunt caracterizate prin procentul redus de argilă din cauză că transformarea mineralelor primate în minerale argiloase a decurs lent. În schimb, procesele de distrucție a silicaților primari au predominat.
Procesul de descompunere a substanțelor organice și de transformare în substanțe humice este puțin activ în acest tip de soluri din cauza aceleiași acidități ridicate. Acest tip de sol se întâlnește pe versanții împăduriți, cu pajiști invadate în mod frecvent de mușchi.
Solul brun de pădure slab humos, puternic podzolit, pseudogleizat
S-a dezvoltat pe suprafețe mari pe versanții cu expoziție nordică și nord-estică, roca mamă fiind
constituită din pietrișuri și nisipuri. Tot în cadrul solurilor brune puternic podzolite pot fii incluse și solurile brune de pădure cu schelet la 60-70 cm.
Solul de pseudorenzină, slab levigat, pseudogleizat
Ocupă suprafețe utilizate pentru culturile agricole și pentru pășuni sau suprafețe cu pășuni naturale. Aceste soluri s-au format pe versanții uniformi sau slab ondulați, cu expoziție sud-vestică și nord-vestică și cu înclinarea unghiului de pantă între 2-10 grade, în condițiile unei vegetații de fag. Roca mamă este reprezentată de marne argiloase. Acest sol face parte din grupa solurilor limitrofe.
În luncile umede procesul de solidificare se caracterizează prin împletirea procesului de humificare cu cele de oxidare și reducere, datorate supraumeziri periodice. Stratul acvifer este prezent la mică adâncime (sub 2 metri). În aceste condiții se formează soluri aluvio-coluviale puternic gleizate.
Ponderea acestor soluri în cadrul comunei este redusă (3-0,5%) mult sub media județului Sălaj (10%). Roca mamă este alcătuită din pietrișuri, nisipuri fine și mâluri vineții. Solurile amintite fac parte din grupa solurilor hidromorfe. Pe versanții puternic frământați din cauza prezenței a numeroase microforme de relief delimitarea tipurilor de sol podzolice este deficitară.
În aceste condiții se creează complexe de soluri podzolice în diferite stadii de eroziune. În cadrul comunei aceste soluri le întâlnim pe boturi de deal, pe pante cu ravene și ogașe. Valorificarea acestor terenuri se poate realiza prin plantații de pomi fructiferi. În zona muntoasă a Meseșului s-a format, pe pietrișuri și șisturi cristaline, soluri scheletice. Aceste soluri ocupă suprafețe mai mari în partea de sud-est a teritoriului comunei.
În concluzie se poate spune că procesele pedogenetice sunt dominate de alterări puternice și debazificări înaintate care au generat soluri sărace în humus. Predomină solurile acide care necesită amendamente.
Deși fertilitatea naturală a solurilor răspândite pe suprafața comunei Cizer este relativ scăzută prin efectuarea lucrărilor agrotehnice necesare, prin aplicarea îngrășămintelor naturale și chimice cât și printr-o utilizare rațională a terenurilor se poate obține în viitor producții mult mai sporite în comparație cu cele actuale.
Unele din aceste măsuri nu necesită investiții deosebite și doar o preocupare susținută și continuă din partea celor care răspund de bunul mers al activității economice.
Teritoriul comunei Cizer este situat într-un cadru natural favorabil pentru dezvoltarea așezărilor omenești. Regiunea montană și de dealuri înalte acoperite cu pășuni și fânețe străbătute de numeroase pâraie a constituit din cele mai vechi timpuri un loc prielnic pentru creșterea bovinelor și mai ales a ovinelor.
Cultura plantelor este de asemenea o ramură agricolă cu tradiție, dar s-a practicat în primul rând pentru nevoile locale și în mai mică măsură pentru producția de marfă.

Pădurile
Teritoriul comunei Cizer se poate încadra în zona pădurilor de foioase, zonă inclusă în provincia dacică. Pădurea ocupă 25,29% din suprafața comunei, procent situat peste media județului (24,4%).
În trecut pădurile ocupau suprafețe mult mai mari, însă au fost defrișate prin tăiere sau ardere.
În cadrul vegetației arborescente ponderea cea mai mare o deține pădurea de fag. Stejarul ocupă suprafețe restrânse de câteva insule în pădure. Fagul (Fagus sylvatica), ocupă 90%, urmat de gorun (Quercus petraea), carpenul (Carpinus betulus), paltinul (Acesplatanoides), cerul (Quercus ceris) și în număr foarte mic jugastrul, arțarul, frasinul, ulmul (Ulmus carpinifolia), teiul (Tilia cordata). În poieni se întâlnesc: părul pădureț (Pirus piraster), mărul pădureț (Malus silvestris), iar dintre arbuștii caracteristici: alunul (Corylus avellana), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), sângerul (Cornus sanguinea), măceșul (Rosa canina).
De-a lungul pâraielor și văilor se întâlnește o vegetație arborescentă formată din specii cu lemnul moale, cum ar fi: anin negru (Alnus glutinosa), plop tremurător (Populus tremula) și plop negru, pluta (Populus nigra), diferite varietăți de răchită: răchită albă (Salix alba), salcie fragedă (Salix fragilis), răchită roșie (Salix purpurea).
Majoritatea pădurilor sunt formate din arbori tineri, cele seculare fiind exploatate, în special, în perioada interbelică, dar și după cel de-al doilea război mondial.
Sub vegetația arborescentă și în zona pajiștilor se dezvoltă covorul ierburilor, reprezentat prin: vivarița (Asperula odorata), laptele câinelui (Euphorlua cyparissias), urzica moartă (Lamium album). Mai pot fi întâlnite plante ca: măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella), rogozul (Carex riparta), murul (Rubus hirtus).
Dintre florile efemere de primăvară, pomenim: floarea-Paștilor (Anemona nemorosa), vioreaua (Scila bifolia), brândușa de toamnă (Colchicum autumnale).
Vegetația lemnoasă cultivată este reprezentată de: prun (Prunus domestica), măr (Malus pumila), păr (Pyrus domestica), nuc (Juglaus regie), vișin (Prunus mahaleb), cireș (Prunus avium), cais (Prunus armeniace), piersic (Prunus persica). În părțile înalte ale versanților, pe suprafețe mici, au fost plantații de viță de vie (Vitis vinifera).
Dintre pomii fructiferi condițiile cele mai favorabile de dezvoltare le are prunul, care s-a răspândit în mod natural și prin plantații până la 700 m altitudine.

Pajiștile naturale
Pajiștile naturale sunt folosite ca fânețe și pășuni. Vegetația caracteristică este predominant ierboasă, în unele locuri putând apărea, izolat, pâlcuri de arbuști, predominând: porumbarul (Prunu spinosa), păducelul (Crategus monogyna), socul (Sambucus nigra).
Mai amintim: ovăzciorul (Arhenatherum elatius), margareta (Chrysathenum leuicanthenum), trifoiul sălbatic (Trifolium dubium), păiușul (Festuca altissima), măzărichea (Vicia creca), sunătoarea (Hypericum perforatum), albăstrița (Centaurea cyanus), tremurătoarea (Briza media).

Terenurile arabile
Vegetația acestora este dominată de plante de cultură, ca: grâul, ovăzul, secara, orzul, porumbul etc. În culturi apar, însă, buruieni care amenință să compromită recoltele: pirul (Agropyron repens), pălămida (Cirisuim arvense), troscotul (Polygonum aviculare), loboda (Atriplex hortense).

Vetrele sătești
Așezările rurale au constituit dintotdeauna un mediu propice creșterii și dezvoltării plantelor ce au asigurat surse de hrană ușor de dobândit.
Pe lângă porumb (Zea mays), cartofi (Solanum tuberosum), floarea-soarelui (Helianthus annuus), gospodinele mai cultivau și cânepă (Cannabis satirea), in (Linum usitatissimum) din care își confecționau îmbrăcăminte pentru membri familiei.
Foarte timid se cultivau legumele și zarzavaturile din cauza temperaturilor scăzute din primăvară și toamnă.
Pe lângă gospodăriile oamenilor își găsesc adăpost și hrană: rândunica (Hirunda rustica), vrabia (Passer domesticus), guguștiucul (Streptopholia decaecta) și porumbelul (Colombia livia), perfect adaptate acestui mod de viață.

În zona care include teritoriul comunei Cizer se întâlnește o faună specifică pădurilor de foioase. Dintre mamiferele întâlnite amintim: lupul (Canis lupus), mistrețul (Lus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), viezurele (Meles meles), veverița (Sciurus vulgaris). O răspândire mai largă o are iepurele (Lepus europaeus), vulpea (Canis vulpes) și nevăstuica (Mustela nivalis), iar dintre rozătoare, șoarecii de pădure (Apodemus sylvaticus).
Dintre păsări amintim: cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix), fazanul (Phasianus colchicus) originar din Caucaz, privighetoarea (Luscinia luscinia), grangurele (Oriolus oriolus), mierla (Turdus merula), diferite specii de pițigoi (Parus major), și ciocănitori (Picus canus), sturzul, cucul (Cuculus cannorus), rândunica (Hirundo rustica), porumbelul sălbatic (Columba palumbus), cioara (Corvus frugilegus), sarca etc.
Dintre reptile amintim diferite specii de șerpi, dintre care mai întâlnit este șarpele orb (Anquilis fragilis), specii de șopârle și salamandre.
În apele curgătoare fauna este mai săracă. Întâlnim: raci, șerpi de apă și câteva specii de pești, care nu prezintă o valoare economică.
Vânatul se practică la o scară redusă. Mai des sunt vânați: iepuri, vulpi și fazani.
Acest ținut, al Cizerului, cu pășuni bogate și păduri întinse, cu pământ fertil, brăzdat de ape, de-a lungul cărora omul a statornicit din cele mai vechi timpuri, a străbătut secole, este un loc unde mii de oameni și-au purtat pașii între izvoare, animați de dorința de a cunoaște noi locuri frumoase, pentru unii, sau de a petrece clipe de destindere și liniște pentru cei care cunosc aceste ținuturi și care revin de câte ori au ocazia.

Proiectările demografice reprezintă un instrument fundamental în elaborarea programelor și strategiilor de dezvoltare economică și socială.
În cadrul localității Cizer, populația cunoaște la ora actuală un proces de regres accentuat datorat îmbătrânirii, scăderii fertilității și migrației, fenomene demografice care se pot constata în toate țările dezvoltate. În perspectivă, aceste fenomene vor crește în intensitate și vor genera efecte multiple în societate.
Conform ultimelor date statistice oficiale, disponibile pentru anul 20216, populația comunei Cizer este de 2.209 locuitori la 1 ianuarie 2021.
Având în vedere suprafața totală a teritoriului comunei Cizer de 71,23 km², densitatea populației este de 31,01 loc./km².
Principalii indicatori demografici la nivelul localității Cizer, în perioada 2012-2021
Sub formă de grafic, la nivelul localității Cizer, pentru perioada 2012-2021, evoluția populației este următoarea:

Tabel nr. 1: Evoluția populației Comunei Cizer în perioada 2012-2021

Conform graficului de mai sus, privind evoluția populației stabile în perioada 2012-2021, se poate constata o scădere accentuată a populației, având o evoluție descendentă de la an la an, cauzele principale fiind migrația externă datorată în principal lipsei locurilor de muncă din mediul rural, îmbătrânirii populației și scăderii fertilității.

Tendințe demografice
Conform graficului de mai sus, privind evoluția populației stabile în perioada 2004-2012, se poate constata o scădere accentuată a populației, având o evoluție descendentă de la an la an, cauzele principale fiind migrația externă datorată în principal lipsei locurilor de muncă din mediul rural, îmbătrânirii populației și scăderii fertilității.

Dinamica populației
Efectivul unei populații suferă modificări în timp, nu este constant, în funcție de intrările (nașterile și imigrările) și ieșirile (decesele și emigrările) din cadrul acesteia.

Rata Natalității
Natalitatea reprezintă numărul de născuți vii și se exprimă prin indicele general de natalitate raportat la 1.000 de locuitori. Natalitatea este dependentă de ponderea populației tinere și de indicele de fertilitate, dar poate fi influențată și de mentalitatea populației, tradiții și factorii sociali economici.
Pentru perioada de analiză, sporul natural al populației8 a fost constant negativ, atingând un minim în anii 2012 și 2016.

Figura nr. 1: Evoluția numărului de născuți vii și decedați în perioada 2012-20209
Numărul născuților-vii este mai mic decât numărul decedaților pe toată perioada analizată.

Rata mortalității
Mortalitatea reprezintă totalul deceselor în cadrul unei populații într-o anumită perioadă de timp raportat la 1.000 de locuitori.
Rata mortalității generale este crescută atât ca urmare a creșterii mortalității specifice la anumite grupe de vârstă, determinată de deteriorarea stării generale de sănătate, cât și ca urmare a modificării structurii pe vârste a populației.
Valoarea maximă a ratei mortalității generale a fost de 23,44‰ și s-a înregistrat în anul 2005, iar valoarea minimă a ratei mortalității a fost de 11,06‰ și s-a înregistrat în anul 2007.

Căsătorii-Divorțuri
În ceea ce privește numărul căsătoriilor, se poate remarca un maxim în anul 2017 (15 căsătorii) și un minim în anul 2012 (2 căsătorii).
În ceea ce privește numărul divorțurilor, se poate remarca un număr maxim de divorțuri în anul 2015 (5 divorțuri) și un număr minim de divorțuri în anul 2010 (0 divorțuri), conform figurii de mai jos:

Figura nr. 2: Raportul căsătorii-divorțuri, în perioada 2004-2012

Stabiliri de domiciliu/Plecări cu domiciliul din localitate
În perioada de analiză, numărul de plecări cu domiciliul din localitate (inclusiv migrația externă) a fost inferior numărului de stabiliri de domiciliu (inclusiv migrația externă), exceptând anul 2018, când numărul de stabiliri de domiciliu în localitate a fost inferior numărului de plecări cu domiciliul din localitate.
În graficul de mai jos, se poate observa raportul stabiliri de domiciliu/plecări cu domiciliul, în orizontul de timp analizat:

Figura nr. 3: Raportul stabiliri de domiciliu/plecări cu domiciliul (inclusiv migrația externă) în perioada 2004-2012

Stabiliri de reședință la 1 ianuarie-Plecări cu reședința la 1 ianuarie
În perioada de analiză, numărul de plecări cu reședința din localitate la 1 ianuarie a fost constant inferior raportat la numărul de stabiliri de reședință în localitate la 1 ianuarie, conform figurii de mai jos:

Figura nr. 4: Stabiliri de reședință la 1 ianuarie-Plecări cu reședința la 1 ianuarie, în perioada 2004-2012

Populația stabilă pe sexe și grupe de vârstă
Populația stabilă pe sexe și grupe de vârstă pentru comuna Cizer, la 1 ianuarie 2021, se prezintă astfel:

Tabel nr. 2: Populația stabilă pe segmente de vârstă potrivit Recensământului din octombrie 2011-valori absolute

Structura populației stabile pe etnii la 20 octombrie 2011
Naționalitatea este un element important de luat în considerare în studiul structurilor populației. Aceasta reflectă condițiile în care s-a realizat popularea unei zone cu diferite etnii.
Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, potrivit Recensământului populației și al locuințelor efectuat în octombrie 2011, în comuna Cizer populația stabilă se ridică la 2.196 locuitori, dintre care 1.905 români (86,75%), 252 de romi (11,48%), iar pentru 39 de persoane (1,77%) apartenența etnică nu este cunoscută (informație nedisponibilă).
Sub formă grafică, situația se prezintă astfel:
Figura nr. 5: Repartizarea populației stabile pe etnii

Populația stabilă după religie la 20 octombrie 2011
Confesiunea prezintă și ea importanță în cadrul structurilor de populație, chiar dacă este mai puțin studiată la nivelul unor țări.
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși - 2.005 locuitori, (91,30%), dar există și minorități de penticostali – 67 locuitori (3,05%), greco-catolici – 64 locuitori (2,91%), Martorii lui Iehova – 8 locuitori (0,36%), religie creștină după Evanghelie – 5 locuitori (0,23%), iar fără religie – 3 locuitori (0,15%). Pentru 44 de locuitori (2,00%) nu este cunoscută apartenența confesională.
Sub formă grafică, situația se prezintă astfel:

Figura nr. 6: Repartizarea populației stabile după religie

Structura pe nivel de educație a populației stabile de 10 ani și peste
Analizând rezultatele Recensământului din anul 2011, în ceea ce privește nivelul de educație al populației din comuna Cizer, se pot contura următoarele concluzii: ultima școală absolvită de majoritatea populației aparține învățământului secundar – 1.273 persoane (64,49%), urmat de învățământul primar – 435 persoane (22,04%), apoi de învățământul superior – 65 persoane (3,29%), cei mai puțini absolvenți aparținând învățământului post-liceal și de maiștri – 16 persoane (0,81%).
De asemenea, se remarcă faptul că ponderea persoanelor fără școală în populație este destul de ridicată, 9,37% din locuitorii comunei nu au absolvit nicio școală, adică 185 persoane, iar un procent de 3,65% din populația comunei este analfabetă, respectiv 72 persoane.

Tabel nr. 3: Structura pe nivel de educație a populației în comuna Cizer la data de 20 octombrie 2011

Se pot deduce câteva puncte slabe, din punct de vedere al potențialului de școlarizare în raport cu cerințele școlii:
▪ distanța foarte mare de la domiciliul elevilor până la școală;
▪ accesul către școală mult îngreunat – din unele zone – pe timp ploios sau friguros;
▪ suprasolicitarea elevilor în activități gospodărești în detrimentul învățării;
▪ slabe resurse materiale pentru susținerea cerințelor minimale ale școlii – rechizite, cărți etc.;
▪ familia nu constituie întotdeauna un suport prea solid în favoarea frecventării cu regularitate a cursurilor.

Figura nr. 7: Structura pe nivel de educație a populației în anul 2011-în valori relative

Cunoașterea și analizarea evoluției resurselor de muncă și a populației active este necesară pentru fundamentarea programelor de dezvoltare economică și socială.
Este foarte importantă ținerea din timp sub observație a acestor fenomene și aducerea lor la cunoștința factorului politic, în vederea evitării efectelor negative pe care aceste procese demografice le determină.
Structura populației active pe domenii de activitate se determină raportând numărul populației active dintr-un domeniu de activitate la numărul total al populației active.
Numărul mediu de salariați și al șomerilor înregistrați pentru perioada 2012-2021 este reprezentată grafic, mai jos:

Tabel nr. 1: Repartizare populație activă pe domenii de activitate 2004-2012

Activitatea de comerț este răspândită în teritoriul comunei, localitatea Cizer dispunând de unități de alimentație publică (magazine mixte de tip ABC, baruri), specifice mediului rural.
În cadrul teritoriului, sectorul terțiar este caracterizat printr-un număr mai mic de firme față de sectorul comercial, diversificate însă, din punct de vedere al tipurilor de servicii oferite.

Comentarii privind economia locală
Prezența pășunilor întinse și a fânețelor de pe culmea Meseșului și dealurile din apropiere drenate de păduri numeroase au permis locuitorilor acestor locuri să se ocupe din cele mai vechi timpuri cu creșterea animalelor. Condițiile de climă și sol fac posibilă cultivarea plantelor și a pomilor fructiferi.
În cartea „Județului Sălaj” apărută sub semnătura profesorului universitar Tiberiu Morariu, comuna Cizer a fost cuprinsă în cadrul comunelor cu profil zootehnic.
Economia comunei Cizer are în prezent un caracter agrar - industrial. Importanța economică în cadrul județului Sălaj a crescut printr-o valorificare eficientă a resurselor naturale, precum și prin noile dimensiuni pe care le-au cunoscut agricultura și sectorul serviciilor în ultima perioadă.
Datorită solurilor neprielnice agriculturii și poziției geografice oarecum nefavorabile, în interiorul spațiului montan, cultura plantelor se reduce la strictul necesar fiecărei familii până la cultura viitoare. Creșterea animalelor este ramura cea mai importantă a agriculturii. Produsele acestui sector măresc, într-o oarecare măsură veniturile personale ale locuitorilor, existând, spre deosebire de cultura plantelor, surplus de produse.
Așadar, populația din zonă în general își câștigă existența din valorificarea produselor agricole si animaliere.
Datorită condițiilor fizico – geografice mai aspre, culturile agricole dau producții mici, de asemenea necesitând muncă foarte multă.
Mediul economic este dominat de societăți fără salariați. Acest aspect indică puternica lipsă a viabilității sectorului economic.
Majoritatea companiilor sunt afaceri de familie, concentrate pe sectorul serviciilor și al industriei ușoare, dar și în sectorul turismului.
Cadrul economic al localității Cizer este caracterizat prin următoarele aspecte generale:

• valori ale unor indicatori ai dezvoltării economice sub cele existente la nivel de țară;
• preponderența agriculturii;
• declinul ocupațiilor și meșteșugurilor tradiționale;
• apariția si dezvoltarea inițiativei private locale.

Agricultura
Agricultura prin cele doua ramuri ale sale, cultura plantelor și creșterea animalelor, a constituit din cele mai vechi timpuri o îndeletnicire de bază și principală sursă de hrană pentru locuitorii comunei Cizer.
Datorită condițiilor podologice, în paralel cu cultura plantelor s-a practicat și se practică încă la scară mare creșterea animalelor, în special bovine și ovine.
Agricultura practicată în teritoriul comunei Cizer este una de subzistență și semi-subzistență, în marea majoritate a cazurilor, constituită din mici exploatații agricole gestionate în familie, asociate cu producția pentru propriile nevoi alimentare și cu un grad scăzut de participare pe piață.
Dimensiunea modestă a exploatațiilor agricole și dotarea tehnică necorespunzătoare, caracteristicile solului (care necesită fertilizări și lucrări mecanizate intense) determină o productivitate agricolă scăzută. Numărul societăților comerciale cu profil agricol este redus, valoarea adăugată a produselor agricole fiind și ea redusă.
Acestea se datorează faptului că o mare parte din suprafața agricolă a teritoriului prezintă limitări naturale ale productivității agricole.
În tabelul următor este prezentată detaliat structura fondului funciar în anul 2014 (ultimul an disponibil pe portalul INSSE):

Tabel nr. 5: Structura fondului funciar agricol în localitatea Cizer pentru perioada 2004-2012

În graficul următor este prezentată structura fondului funciar agricol în localitatea Cizer pentru fiecare an din perioada de referință selectată:

Figura nr. 8: Structura suprafețelor agricole în Comuna Cizer în anul 2014

Culturi agricole

Tabel nr. 6: Situația culturilor agricole în anul 2014 în comuna Cizer

Din punct de vedere al suprafețelor cultivate predomină culturile de plante de nutreț.
O pondere însemnată în totalul suprafețelor cultivate o reprezintă culturile de porumb și cartof. Înființarea acestor culturi este foarte ușoară și nu necesită cunoștințe tehnice deosebite.
Cartoful face parte din rândul plantelor care dau recolte foarte bune, și este cultivat de către agricultori pentru consum propriu, comercializare sau pentru hrana animalelor.
Deși în zonă, suprafața cultivată cu acest tip de legumă este una însemnată, depășind de câteva ori necesitățile de consum ale populației din microregiune, nu există spații de depozitare pentru păstrarea și condiționarea cartofilor, având în vedere perisabilitatea acestora.
Suprafețele reduse sunt cultivate cu orz și ovăz în scopul hrănirii animalelor din gospodării (suine, păsări) și legume, pentru consum propriu al populației.

Creșterea animalelor
În cadrul teritoriului localității Cizer, predomină creșterea păsărilor și a ovinelor, datorită în principal caracteristicilor de relief.

Tabel nr. 7: Situația efectivelor de animale din comuna Cizer la 19.09.2014

Ovinele au o arie de răspândire foarte mare, întâlnindu-se în aproape toate gospodăriile țărănești, datorită produselor variate care pot fi valorificate: lapte, lână, carne și piei.
Creșterea păsărilor (avicultura) a prezentat un interes sporit, cu precădere în ultima perioadă de timp, când numărul păsărilor din fiecare gospodărie a crescut considerabil.
Ele sunt crescute pentru a asigura necesarul de carne și ouă în orice anotimp.

Industrie
Dezvoltarea industriei a fost condiționată de existența materiilor prime locale, respectiv de resursele subsolului, care au contribuit la dezvoltarea industriei extractive, și mai puțin de resursele oferite de agricultură.
Principala funcție economică a comunei Cizer este agricultura, funcție accentuată și de faptul că pe teritoriul comunei Cizer nu există nicio unitate economică cu profil industrial. În prezent, pe raza comunei, își desfășoară activitatea unități economice în domeniul comerțului cu amănuntul și în domeniul prestărilor de servicii.
În consecință, pe teritoriul comunei Cizer, nu există combinate și fabrici de prelucrare a produselor agricole sau întreprinderi prestatoare de servicii în domeniul agriculturii. În general, întreprinderile din zonă activează în domeniul industriei ușoare și nu utilizează produsele rezultate din agricultură.

Infrastructura medicală / Sănătate
La nivelul anului 2020, în Comuna Cizer funcționa 1 cabinet medical de familie și 1 punct farmaceutic.

Cultură și artă
La nivelul anului 2020, în Comuna Cizer funcționa o bibliotecă, cu un număr de 21.527 volume.
Penetrarea tehnologiei informației și comunicațiilor are un nivel destul de redus, atât din cauza unei cereri deficitare, determinată parțial și de puterea scăzută de cumpărare a populației, de educația TIC deficitară, cât și de disponibilitatea redusă a infrastructurii din punct de vedere al accesului și al costului utilizării.
Conform datelor pe care le deținem, există la nivel de comună o slabă dotare cu calculatoare, iar accesul la internet este insuficient, atât pe plan individual în ceea ce privește gospodăriile din comună, cât și pe plan instituțional, ceea ce reprezintă o tendință insuficientă pentru o societate informațională și o economie bazată pe cunoaștere.
În ceea ce privește informatizarea învățământului din comună, cu privire la unitățile de învățământ dotarea cu calculatoare este deficitară având în vedere numărul de elevi din școlile din comună.
Situația detaliată privind populația școlară, pe niveluri de educație la nivelul localității Cizer este prezentată în tabelul următor:

Tabel nr. 8: Populația școlară, pe niveluri de educație pentru perioada 2012-2021

În tabelul de mai jos este prezentată evoluția copiilor și a elevilor înscriși în învățământ în perioada 2012-2021, astfel:

Activități sociale și instituții locale
La nivelul localității Cizer, există expertiză locală în gestionarea problemelor locale și comunitare.
Autoritățile administrației publice locale sunt:

• Consiliul Local - ca autoritate deliberativă;
• Primarul - ca autoritate executivă.

Sediul acestor autorități prin care se realizează conform Constituției, autonomia locală, este în localitatea Cizer, str. Principală nr. 277, județul Sălaj.

Siguranță publică
Localitatea Cizer este arondată secției nr. 6 de Poliție Rurală Crasna (aprox. 14 km distanță). ONG-urile înregistrate în teritoriu nu au activitate intensă de asemenea în mare măsură datorită lipsei surselor de finanțare.

Comentarii privind serviciile și infrastructura medico-socială
Localitatea prezintă o situație echilibrată din punct de vedere al serviciilor și infrastructurii medicale.
În comuna Cizer există o școală generală, două biblioteci, cabinet medical și farmacie, etc. Totuși, la fel ca în majoritatea comunităților din mediul rural, baza materială este învechită și depășită, necesitând investiții.
Datorită apropierii de zone urbane importante (Cluj-Napoca, Oradea, Zalău, dar și Șimleu- Silvaniei, Huedin sau Aleșd), o mare parte din serviciile de sănătate sunt furnizate în mediul urban.

Serviciile de relaxare și sportive sunt în dezvoltare.
Din punct de vedere al serviciilor sociale, se constată lipsa căminelor de bătrâni și a centrelor de copii în zonă.

Drumuri comunale în comuna Cizer
Comuna Cizer are cuprins în Inventarul Domeniului Public, drumul comunal DC 78 CIZER-PRIA (DJ 108G-Pria), în lungime de 5,5 km.

Drumuri vicinale în comuna Cizer
Comuna Cizer dispune de o rețea de drumuri vicinale în lungime totală de 118,4 km (loc. Cizer 72,9 km + loc. Pleșca 7,5 km + loc. Pria 38 km), drumuri înscrise în Inventarul Domeniului Public.

Tabel nr. 9: Drumuri vicinale în comuna Cizer

Poduri și podețe în comuna Cizer
Comuna Cizer dispune de un număr de 3 poduri înscrise în domeniul public, din care 2 poduri în satul Cizer și 1 pod în satul Pria. De asemenea, comuna Cizer dispune de un număr de 39 podețe înscrise în domeniul public, din care 26 podețe în satul Cizer, 1 podeț în satul Pleșca și 12 podețe în satul Pria.

Văi principale comunale în comuna Cizer
Comuna Cizer dispune de o rețea bogată de văi, care însă nu sunt cuprinse în Inventarul domeniului public, publicat în Monitorul Oficial.

Transportul public este asigurat prin intermediul microbuzelor, autobuzelor și al trenurilor. Având în vedere infrastructura drumurilor rutiere și feroviare putem afirma că legăturile cu centrele urbane din apropiere sunt asigurate.

În ceea ce privește infrastructura de telecomunicații, locuitorii comunei Cizer au acces atât la servicii de telefonie fixă și mobilă, cât și la servicii de internet și la servicii de televiziune prin cablu și fibră optică. Astfel, la nivelul comunei Cizer și a satelor care intră în componența sa, nu există probleme în ceea ce privește infrastructura de telecomunicații.

Biserica de lemn din Cizer este una dintre cele mai cunoscute construcții de lemn din Transilvania, datorită meșterului ei, Vasile Nicula Ursu, zis Horea, conducătorul răscoalei țărănești de la 1784. Ea a dăinuit în cimitir până în 1968 când a fost transferată la muzeul din Cluj.
La Cluj, în capitala de suflet a Transilvaniei, biserica servește drept un prețios ambasador al satului și al Sălajului.
Comuna Cizer are pe teritoriul ei o Casă de lemn acoperită cu paie datând din secolul 18 și care se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-II-m-B-05041Tradiția orală susține că în această casă s-a ținut slujbă în timpul ridicării bisericii de lemn la 1773. Ultimul ei locuitor a fost Lupuț Ioan a Giurchii Floroaie din Cizer. Ea a fost mutată și salvată în spatele școlii noi în 1987.
Casa a fost declarată monument istoric în anul 2004, pusă deci sub protecția legii.
În perioada 2017-2020, Casa de lemn a făcut obiectul unui proces de restaurare, construindu-se totodată și alte anexe, specifice unei gospodării.

Casa este ridicată din bârne rotunde de stejar, încheiate la colțuri cu cheotori simple, scobite semirotund și cu capete lungi de încheiere ieșind afară din pereți. O parte din bârne sunt dăltuite cu barda, într-o tehnică mixtă de lemn parțial lăsat rotund și parțial fățuit. Izolarea se face printr-un strat de lut aplicat pe pereți atât în interior cât și în exterior. Încăperile sunt podite, iar pe jos sunt unse cu pământ.
Planul casei este compus dintr-o încăpere de locuit, o tindă și un târnaț de-a lungul lor, deschis spre miazăzi. Construcția se remarcă prin dimensiunile mari, 8,92 m lungime și 6,16 m lățime, din care numai casa de locuit formează un dreptunghi de 6,35 m lungime x 5,26 m lățime.
Acoperișul este deosebit de înalt și greu, învelit cu paie într-o tehnică specifică zonei. Ca mai peste tot la casele apăsate sub acoperișuri grele de paie, nu lipsește nici aici meștergrinda, ce leagă butea de-a lungul ei, pe sub grinzile podului. Cum greutatea acoperișului joacă un rol însemnat în construcția butei, adică a structurii de lemne culcate și închetorate, golurile casei sunt făcute în așa fel încât încălecarea pieselor lor verticale să nu împiedice presarea egală a lemnelor din pereți. Din acest motiv șoșii ușilor, cadrele frumoaselor ferestre și stâlpii intră cu cozile lor atât în lemnele de desubtul lor cât și în cele de deasupra lor.
Specificul etnografic al comunei este variat, aceasta datorită, atât întinderii mari a comunei cât și faptul că se găsește într-o zonă de interferență cu specific etnografic bihorean și clujean.
Școala veche, la Drumul Țării, a fost ridicată în 1872 și este declarată monument istoric. În fața școlii se păstrează un clopot cu inscripția "Scolei Românești din Cizeru 1867" care a aparținut școlii confesionale când aceasta încă își avea sediul într-o construcție de lemn. Aceasta a fost demolată în perioada 2018-2019.

Bogăția culturală, dar și frumusețile acestor locuri se pare că au avut un rol fundamental în evoluția operei sculptorului Victor Gaga, a scriitorului Costel Baboș, oameni de cultură ai acestor meleaguri și a bine-cunoscutul interpret de muzică populară Vasile Coca, fiu al comunei Cizer.

Comuna Cizer dispune de un potențial turistic mai mult decât remarcabil, caracterizat de o situație geografică favorabilă, plină de pitoresc și diversitate ale peisajului.
Prin așezarea sa, comuna Cizer se găsește la interferența a trei județe (Sălaj, Cluj, Bihor și la 20 km de drumul european E60, Oradea - Cluj), într-o zonă cu un potențial turistic deosebit, comuna Cizer are perspective mari de dezvoltare prin turism. Resursele turistice prin varietatea și complexitatea lor, au o valoare ridicată ceea ce conferă zonei un grad ridicat de interes turistic atât vara cât și iarna (stratul de zăpadă persistă circa 4-5 luni pe an, având o grosime medie de circa 30-50 cm).
Pentru evaluarea potențialului turistic trebuie luat în considerare potențialul natural și potențialul antropic atât pe plan local cât și al vecinătăților.
Fondul turistic de care dispune comuna Cizer este caracterizat de bogăția elementelor naturale și antropice existente la nivelul comunei. Fondul turistic natural este reprezentat de peisajele montane ale Meseșului, de pitorescul văilor Poicu, Pria și Crasna, de armonia vegetației cu relieful și nu în ultimul rând de prezența unei faune de excepție.
Cel mai important obiectiv turistic al comunei este Biserica de lemn "Sfântul Nicolae" din Cizer, datată în anul 1772, care pe lângă valoarea arhitecturală are și o valoare istorică, fiind construită de o echipă de dulgheri condusă de Horea, simbol al românilor din Transilvania, conducător al unei mișcări populare de proporții, a fost strămutat spre expunere în parcul Muzeului Etnografic din Cluj-Napoca.
Comuna dispune de resurse turistice de natură antropică foarte variate și atractive. Fondul construit, de excepție, cu elemente păstrate atât pe culmile munților cât și în sate, obiectele de colecție adunate în "muzeul satului" din Cizer, găzduit într-o casă de lemn datată din anul 1780 (monument de arhitectură), folclorul și obiceiurile strămoșești ale românilor de pe aceste meleaguri, fac indubitabil din comuna Cizer un areal de convergență turistică de necontestat. În comuna Cizer, turismul poate fi axat pe drumeții în aer liber, practicarea pescuitului (fiind o zonă foarte accesibilă, pe poteci și cărări din acest punct de vedere) și putând deveni una dintre cele mai importante baze cu acest profil din Munții Meseș, și putând fi căutată de turiști din Zalău, Satu Mare, Cluj, Oradea, Arad, Timișoara, dar și din țara vecină Ungaria, datorită distanței mici de la granița cu aceasta, precum și datorită acesului pe căile auto foarte bune.
Deși localitatea Cizer dispune de un potențial turistic important, oferta de cazare este relativ redusă.
În consecință, resursele turistice antropice reprezintă o sumă de elemente cu funcție recreativă, create de om. Inițial, unele dintre aceste elemente nu aveau valențe turistice, dar le-au câștigat pe parcurs datorită vechimii, unicității, dimensiunii.
Resursele turistice antropice existente în cadrul zonelor montane și premontane ale județului Sălaj sunt foarte variate și se pot clasifica astfel:

• elemente etnografice și manifestări tradiționale și locale: ocupații tradiționale, tehnici tradiționale, manifestări folclorice;
• monumente istorice și de arhitectură: castele, biserici ;
• construcții hidrotehnice cu funcție turistică.

Oferta agroturistică este foarte diversificată datorită potențialului natural ridicat și bogăției componentei antropice, fapt ce determină crearea varietății atracțiilor turistice naturale și antropice.
Zona montană a comunei Cizer, din județul Sălaj prezintă un potențial turistic complex. Aici sunt îndeplinite toate condițiile necesare dezvoltării agroturismului: un cadru natural atrăgător și nepoluat, resurse turistice naturale și antropice numeroase și variate.

Locuitorii din aceste sate, ca de altfel marea majoritate a poporului din întreaga lume feudală- multe secole au fost ținuți în întuneric sub aspect cultural.
Nobilii, stăpânii de moșii, n-aveau niciun interes ca să-i lumineze, ci dimpotrivă, cunoscut fiind faptul că cu cât este mai multă ignoranță cu atât masele pot fi mai ușor menținute în stare de dependență față de stăpâni.
Acești țărani, iobagi și slugi, multe veacuri n-au învățat carte și nici nu-și puteau închipui că și ei ar putea să învețe câte ceva de prin cărți ca și domnii. Totuși s-ar putea, ca începând cu secolul al XVII-lea, câțiva dintre ei (probabil 2-3) să fi învățat să descifreze cărțile bisericești. Aceștia vor fi învățat cu preoții satului, în aer liber, așa cum era obiceiul și prin alte părți.
În cadrul comunei Cizer, din județul Sălaj, se păstrează obiceiuri locale, transmise din generație în generație.
Datinile și obiceiurile strămoșești, transmise din generație în generație, erau respectate cu sfințenie. Așa se explică, faptul că acestea, au rezistat secolelor, păstrându-și puritatea și multe din ele și frumusețea.
Cele mai multe obiceiuri au fost legate de ocupațiile țăranilor: munca la câmp sau la pădure, păstoritul, construcția caselor, pregătirea cânepii sau a lânii pentru confecționarea îmbrăcămintei. Pentru astfel de activități, încă din perioada când predomina economia naturală și apoi industria casnică, s-a statornicit o formă de executare rapidă a unor lucrări printr-o formă de întrajutorare numită clacă.
Obiceiurile de iarnă păstrează trăsături străvechi, printre acestea datinile sărbătoririi Crăciunului sunt cele mai active și mai bine conservate produse etno-folclorice.
Anual, în teritoriul comunei Cizer se desfășoară o serie de evenimente de amploare națională sau locală. Dintre acestea amintim următoarele: Sărbătoarea pastorală “Măsurișul oilor de la Pria”, are loc anual în localitatea Pria. Conform unei vechi tradiții, sărbătoarea marchează ieșirea oilor la Măgură și măsurarea laptelui și adună la "Purcăreț" sub poalele Măgurii Priei, peste 10.000 de oameni anual.
În tabelul următor sunt prezentate cele mai importante manifestări care se desfășoară pe teritoriu:

Tabel nr. 11: Evenimente pe teritoriul comunei Cizer

Datinile și obiceiurile strămoșești, transmise din generație în generație sunt hora, claca, nunta, furatul fetelor, superstiții etc.

Hora
În fiecare sărbătoare după masă, fie duminică sau altă zi, mai puțin în perioada de post, flăcăii și fetele, îmbrăcați în frumoase costume naționale, se adunau la horă, care se ținea la una din case și aici înconjurați de cei mai vârstnici jucau învârtita până noaptea târziu.
Tot la horă, părinții, în special mamele, însurau și măritau.
Pe atunci cuvântul părinților era ”sfânt”, în materie de însurătoare; pe cine alegeau ei, fată sau băiat, fie frumoasă sau urâtă, cu aceea îl însurau pe tânăr. Se pomeneau căsătoriți apoi veneau copiii, de obicei de la 4 până la 10.
La horă în timp ce se juca învârtita sau sârba, flăcăii strigau fel de fel de chiuituri, în care-și spuneau greul vieții, batjocoreau pe oamenii bogați și răi, pe fetele care umblau ”cu nasul pe sus”, ori greul cătăniei care-i aștepta.
Când veneau la horă, flăcăii și fetele, se îmbrăcau în cele mai frumoase haine.
Flăcăii purtau cămăși făcute din bumbac sau in, scurte, largi, pline de motive florale; laibere (un fel de vestă) din lâna țesută în casă, pe care erau cusute diferite modele din piele de animale; izmene largi din cânepă sau in, cu ciucuri pe la poale – pe unele se coseau flori; în picioare purtau opinci de piele prinse cu curele; pe de-asupra purtau o haină de suman țesut în casă, pe care de asemeni, erau cusute, fie motive din piele, fie din postav; iarna purtau ițari (cioareci) albi, care aveau pe la cusăturile din afară bucăți de postav de diferite culori; pe cap purtau pălării de paie (clop), iar iarna căciuli de oaie. păstrează și astăzi.
La horă, de regulă, cânta câte un om din sat sau din satele vecine. Instrumentele din care se cânta erau vioara (ceatără, hegheadă), clarinetul, fluierul. Uneori se cânta și numai din frunză. Mai târziu-după așezarea țiganilor pe aceste locuri-cânta unul sau doi țigani. Meșteșugul de lăutar se moștenea din tată-n fiu și era una din sursele lor de trai.

Claca
Fetele aveau o cămașă (bluză) din cânepă sau in, largă, pe care erau cusute tot felul de flori și care era prinsă-n brâu; purtau poale lungi din cânepă, cusute cu flori; pe cap bazma înflorată sau cu capul descoperit; iar în picioare purtau opinci sau desculțe dacă era cald.
Acest port este asemănător cu cel din alte sate românești din regiunea Cluj și Maramureș, și care în bună măsură se mai
Claca se organiza în serile de iarnă, după postul Crăciunului. Ea și-a primit numele de la munca în clacă. Femeile care aveau mai multă cânepă de tors și nu puteau face singure acest lucru, organizau în casa lor asemenea clăci. Aici se adunau fete și flăcăi. Fetele torceau cânepa, în timp ce băieții stăteau de vorbă cu ele, organizau jocuri între ei, iar din timp în timp, lăutarul care fusese chemat cânta, iar tinerii luau fetele la joc. În clăci, tinerii învățau și să joace. Spre miezul nopții, lucrul înceta și se termina și jocul.

Nunta
Spre deosebire de horă, nunțile comportau un ritual întreg, începând de la mersul în pețit și până la căsătoria propriu-zisă.
După ce părinții flăcăului stabileau cu care fată să se însoare aceștia, îl trimiteau în pețit împreună cu un om mai vârstnic. Mersul la pețit putea fi anunțat din timp sau nu. Aceasta depindea dacă tinerii se plăceau sau nu. Fata și părinții ei se pregăteau să primească pețitorii (dacă aceștia erau anunțați). Pregăteau mâncare și băutură, se îmbrăcau în straie de sărbătoare. Pețitorul intra în casă, spunea cu cine și pentru ce a venit, apoi întreba dacă-i primește, ori ba. Dacă-i primea, intrau în casă; dacă nu, plecau înapoi.
Cele două părți stabileau precis ce vor da tinerilor drept zestre, uneori discuția fiind purtată față de martori, pentru a da mai multă greutate ”târgului” încheiat.
Până la 1785, pentru a se putea căsători, tinerii trebuiau să aibă și asentimentul stăpânului de pământ, fără de care nu puteau încheia acest act.
Prin patenta împăratului Iosif al II- lea, din 22 septembrie 1785, iobagii primesc dreptul de a se căsători și fără consimțământul stăpânului feudal.

Furatul fetelor
Furatul fetelor se practica atunci când cei doi tineri ce se iubeau întâmpinau opoziția părinților. În aceste cazuri, flăcăul se înțelegea cu fata și sfătuit și de alții ”o fura” într-o seară, după care o ducea la cineva cunoscut dintr-un sat vecin. Acolo stăteau câteva zile, până la o săptămână, așteptând să se mai liniștească părinții. După ce trecea o săptămână-două, părinții n-aveau încotro și se împăcau cu faptul împlinit. Totuși mai țineau ei seamă când era vorba de zestre: ori le dădeau pământ mai puțin, ori din locuri mai rele.
Tinerii erau chemați acasă și lucrurile intrau în normal.

Superstiții
Locuitorii din aceste sate – ca de altfel și din alte părți – în veacurile trecute, din cauza neștiinței erau superstițioși. Această situație a dat naștere unor obiceiuri care n-aveau niciun suport științific.

Folclor muzical din Sălaj
Sălajul are un folclor al său specific, o creație a sa locală, un stil propriu care îi conferă un colorit aparte, atât atunci când se manifestă prin creații proprii, cât și atunci când integrează stilului local melodii cu o circulație de pe o arie transilvăneană mai largă.
Astfel, zona sub Meseșului se remarcă prin dansurile de femei, necunoscute în această formă, până în prezent, în alte locuri din țarăși denumite Muiereasca, Muiereasca rară, Muiereasca pe sărite etc. Acest dans reprezintă de fapt o manifestare sincretică, muzical-literar- coregrafică, toate cele trei aspecte fiind strâns legate între ele și determinându-se reciproc. Executat numai la nunți sau la petreceri, fapt care pledează pentru vechimea lui, el poate fi precedat de strigături, numite în partea locului ”descântece”, interpretate de grupuri de femei, care le scandează, însoțindu-le de bătăi din palme, de balansarea trupului, de săltarea picioarelor, apo de dansul propriu-zis. Melodia este cântată de către lăutari, uneori femeile alternând scandarea strigăturilor cu cântarea lor pe melodiile dansului Muiereasca.

Portul popular
Portul popular femeiesc este format dintr- un spăcel (ie) din pânză albă de cânepă, cu mâneci largi cu broderie înflorată sau cu aplicații ornamentale și manșetă lată cu broderie. Peste spăcel se purta un pieptar confecționat din blană de miel cu diverse modele populare în culori diferite, iar vara se purta un laibăr (vestă) cu aplicații de ornamente florale și geometrice din piele de oaie. Poalele (fusta) erau făcute din pânză de cânepă cu o bordură din broderie aplicată în partea de jos. Peste poale, în partea din față se purta ozadie (șorț) de lână, de obicei de culoare roșie ori albastră, încrețită în partea de sus, cu panglici cusute în partea de jos, iar în părțile laterale sunt brodate sau cusute două prime (panglici) cu ornamente florale în culori vii. În jurul gâtului se purtau de la unu la câteva rânduri de mărgele sau stoli, iar pe cap cunună (coroniță). În perioada iernii se purta suman sur (gri) făcut din lână de oaie, ornamentat la încheieturi cu prime subțiri de postav de culori diferite.
Încălțămintea era alcătuită din cizme sau ghete din piele neagră, purtate la sărbători, iar în zilele de lucru se purtau opinci. La portul femeilor mai în vârstă culorile erau alb și negru.
Portul bărbătesc este alcătuit dintr-o chimeșe (cămașă), de obicei purtată peste pantalon, din pânză albă de cânepă cu guler strâns la gât, mâneci largi cu manșetă și broderie de culoare albă, albastră sau galbenă. Peste chimeșe se purta un laibăr (vestă) de lânăsură (gri). Cioarecii (pantalonii) erau de culoare albă, din pânză de cânepă, sau suri, din lână. În picioare se purtau cizme sau bocanci din piele neagră, în sărbători și opinci în zilele de lucru. În perioada anului când vremea era călduroasă, pe cap se purta clop (pălărie) de paie sau postav, iar în timpul iernii, cușmă (căciulă) neagră sau sură, din blană de miel.

Concluzii privind patrimoniul arhitectural și cultural
Tradițiile, obiceiurile și portul popular ca elemente ale culturii spirituale a locuitorilor comunei Cizer, în condițiile unei promovări și exploatări turistice eficiente, ar putea constitui obiective de atracție pentru turiști.
O notă de pitoresc o dau obiceiurile și tradițiile legate de sărbătorile de iarnă, manifestările culturale de tipul „umblatului cu Steaua” și Plugușorul având reale valențe de atractivitate turistică.
Datinile, folclorul și obiceiurile strămoșești ale românilor de pe aceste meleaguri, fac din comuna Cizer un areal de convergență turistică de necontestat.
Lăcașurile de cult au în patrimoniu obiecte specifice și publicații cu valoare religioasă, istorică și culturală.
Obiectivele de proveniență antropică au un anumit potențial turistic, sunt elemente ce derivă din intercondiționarea în natură, proces care se desfășoară într-un timp istoricește determinant. Aceste obiective aparțin atât culturii materiale cât și culturii spirituale a comunității din comuna Cizer, fiind o varietate deosebită.
Arhitectura populară este reflectată în modul de construcție al gospodăriilor și anexelor relevând caracteristici proprii.
Ocupațiile locuitorilor pot deveni o importantă resursă turistică, mai ales prin produsul lor, rezultat din prelucrarea lemnului, din țesutul în război sau prelucrarea primară a alimentelor tradiționale.
Produsele obținute în gospodării, majoritatea pentru nevoile și consumul propriu, prin transformarea lor în produse de consum turistic, pot avea o latură atractivă indiscutabilă. În același timp însăși obiceiurile și modul de realizare, uneori rudimentar, pur și natural, se pot constituii în atracții turistice pentru locuitorul urban, sau pentru cel al Europei Occidentale.
Cea mai bună piață de desfacere pentru acest produs turistic este indiscutabil, locul lui de producere, constituindu-se în punct de atracție pentru turiștii dornici de a vedea și cunoaște aceste îndeletinciri, de a participa la ele, sau chiar de a acționa direct de la sursă produsele rezultate astfel.